Recuperarea creanțelor reprezintă, de foarte multe ori, o provocare din punct de vedere juridic tocmai din cauza complexității raporturilor dintre creditor și debitor. Astfel, de cele mai multe ori, creanța ia naștere ca urmare a unor contracte de împrumut sau în temeiul altor contracte precum cele de prestări servici, de antrepriză, de furnizare bunuri, de închiriere sau chiar de vânzare.

Situațiile în care debitorul (persoana care datorează suma de bani) refuză să facă plata pe cale amiabilă sunt tot mai des întâlnite în practică, motiv pentru care singura posibilitate de recuperare a sumelor datorate rămâne sesizarea instanțelor de judecată.

Legislația aplicabilă acestor situații prevede trei proceduri distincte pentru recuperarea creanțelor pe cale judiciară: procedura ordonanței de plată, procedura cererii cu valoare redusă și procedura de drept comun.

1. Procedura Ordonanței de plată. Avantaje și costuri.

Procedura ordonanței de plată se aplică doar creanțelor care au ca obiect plata unei sume de bani, fiind o procedură utilizată, în cea mai mare parte, de către persoane juridice (indiferent de forma de organizare: SRL/S.A. sau chiar P.F.A. sau I.I.). Specificul acestei proceduri constă în necesitatea existenței unui înscris care să confirme existența creanței – un contract încheiat între părți sau o factură acceptată de către partea care datorează și neachitată.

Avantajele procedurii constau în costurile relativ reduse – taxă judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei și onorariu avocațial calculat în funcție de valoarea creanței – dar și termenul de soluționare, legea stabilind faptul că în cazul în care debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, ordonanța de plată va fi emisă în termen de 45 de zile de la introducerea cererii.

Aceste prevederi legale transformă procedura ordonanței de plată în una dintre cele mai rapide și avantajoase modalități de recuperare a creanțelor pe cale judiciară.

2. Procedura cererii cu valoare redusă

Procedura specială a cererii cu valoare redusă se aplică doar pentru situațiile în care valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 de lei la data sesizării instanței, fiind o procedură reglementată ca alternativă la procedura de drept comun.

Trebuie precizat că această procedură nu se aplică cererilor referitoare la starea civila sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie, moștenire, insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare, asigurări sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani, arbitraj, atingeri aduse dreptului la viată privata sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Avantajele procedurii constau în faptul că și aceasta presupune costuri relativ reduse, taxa judiciară de timbru fiind calculată în funcție de valoarea cererii, dar nu poate să depășească suma de 200 de lei, iar onorariul avocațial este, de asemenea, calculat în funcție de suma solicitată pe calea demersului judiciar.

Procedura cererii cu valoare redusă se bazează, de regulă, pe înscrisuri, nefiind necesară prezența părților în fața instanței de judecată, decât în situații de excepție, iar soluționarea cererii se va face în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare de către instanța de judecată.

3. Procedura de drept comun

Recomandăm apelarea la procedura de drept comun doar în situația în care nu există o alternativă mai rapidă și mai eficientă deoarece din cauza gradului de încărcare al instanțelor pe de-o parte și a termenelor relativ îndelungate prevăzute de lege pentru soluționarea acestora, pe de altă parte, durata de timp dintre depunerea cererii de chemare în judecată și obținerea unui titlu executoriu poate să fie relativ mare.

De asemenea, prezența personală a părții în instanță sau a avocatului acesteia este de cele mai multe ori necesară, iar taxele de timbru se calculează în funcție de valoarea cererii, motiv pentru care costurile generate de proces pot să fie destul de ridicate.

Cu toate acestea, există și un avantaj al procedurii de drept comun care constă în complexitatea probatoriului care poate să fie administrat. Spre deosebire de modalitățile prezentate anterior, în procedura de drept comun este posibilă administrarea altor probe pe lângă înscrisuri, precum martori, interogatoriu, expertiză tehnică de specialitate sau orice alte probe care dovedesc existența creanței. Tocmai din acest motiv, este recomandabil să se apeleze la un astfel de demers

Astfel, deși tendința generală a persoanelor care au de recuperat sume de bani (denumire, în mod generic, creditori) este de a evita demersurile judiciare tocmai din cauza duratei acestora și a costurilor care ar putea să fie generate, este de reținut faptul că legea prevede alternative rapide și extrem de eficiente care presupun cheltuieli reduse în acest sens și care au ca rezultat recuperarea sumelor datorate.