Prezentul ghid sintetizează principalele modificări legislative cu impact asupra mediului de afaceri, aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2026. Documentul se adresează antreprenorilor, administratorilor de societăți comerciale, persoanelor fizice autorizate, liber-profesioniștilor și, în general, tuturor entităților care desfășoară activități economice în România.
Modificările prezentate în acest material vizează mai multe domenii de reglementare, respectiv fiscalitatea întreprinderilor, legislația privind disciplina financiara, legislația comercială, legislația muncii ș.a.
Notă: Criteriul care stă la baza ordinii capitolelor îl constituie relevanța modificărilor și impactul acestora la nivelul mediului de afaceri, în general.
IMPOZITUL PE VENITUL MICROÎNTREPRINDERILOR
1. Plafonul de încadrare și cota de impozitare
Începând cu data de 1 ianuarie 2026, plafonul pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor a fost redus la 100.000 EUR. Această modificare are drept consecință faptul că numai societățile care realizează o cifră de afaceri sub acest prag pot beneficia de regimul fiscal preferențial al microîntreprinderilor.
Concomitent cu reducerea plafonului, legiuitorul a introdus o cotă unică de impozit pe venit în cuantum de 1%, aplicabilă tuturor microîntreprinderilor, indiferent de natura activității desfășurate.
IMPOZITUL PE VENIT DIN ALTE SURSE
1. Regula generală
Veniturile din alte surse, astfel cum sunt definite la art. 114 din Codul fiscal, sunt supuse unei cote de impozit de 10%.
2. Excepții – cota majorată de 16%
Prin excepție de la regula generală, cota de impozit este majorată la 16% pentru următoarele categorii de venituri:
• bunurile și/sau serviciile primite de un participant la o persoană juridică, acordate sau furnizate de către persoana juridică în folosul personal al participantului;
• sumele plătite unui participant la o persoană juridică, în folosul personal al acestuia, pentru bunurile sau serviciile achiziționate de la respectivul participant, în măsura în care sumele plătite depășesc prețul pieței pentru astfel de bunuri sau servicii.
Această diferențiere de tratament fiscal are ca scop asigurarea unui regim echitabil între veniturile sus-menționate și cele obținute din dividende, evitând favorizarea nejustificată a anumitor forme de remunerare a participanților la capitalul social.
CRITERII DE RISC FISCAL/INACTIVITATE FISCALĂ
1. Extinderea criteriilor de risc fiscal
Noua reglementare completează criteriile în baza cărora se evaluează riscul fiscal al contribuabililor. Pe lângă criteriile existente, respectiv cele referitoare la înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor fiscale, nivelul de declarare și realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori, au fost introduse următoarele criterii suplimentare:
• criterii privind utilizarea mijloacelor moderne de plată;
• criterii de avertizare timpurie cu privire la capacitatea financiară de achitare a obligațiilor fiscale;
• criterii privind informațiile și faptele înscrise în cazierul fiscal.
2. Noi cazuri de declarare a inactivității fiscale
De la 1 ianuarie 2026, contribuabilii pot fi declarați inactivi fiscal și în următoarele situații noi:
• nu au deschis un cont de plăți în România sau un cont la o unitate a Trezoreriei Statului;
• nu au depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.
3. Lista criteriilor de inactivitate fiscală
În contextul modificărilor, lista criteriilor care conduc la declararea inactivității fiscale cuprinde:
• neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative prevăzute de lege;
• sustragerea de la controalele efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit identificarea acestuia;
• constatarea de către organul fiscal central că societatea nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
• inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului;
• expirarea duratei de funcționare a societății;
• lipsa organelor statutare ale societății;
• expirarea duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social;
• lipsa unui cont de plăți în România sau a unui cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului;
• nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal.
4. Consecințele menținerii în inactivitate fiscală – dizolvarea societății
În cazul în care un contribuabil declarat inactiv fiscal nu se reactivează în termen de 1 an de la data declarării sale ca inactiv, acesta se dizolvă potrivit actului normativ de înființare sau potrivit dispozițiilor art. VIII din Legea nr. 239/2025.
Organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare atât în situația în care nu există obligații fiscale restante, cât și în situația în care acestea există, cu excepția cazurilor în care există sesizări penale în curs.
5. Dispoziții tranzitorii privind societățile aflate deja în inactivitate
Pentru societățile declarate inactiv fiscal de mai mult de 3 ani la data intrării în vigoare a legii, care nu figurează cu obligații fiscale restante sau alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii și care nu sunt subiecții unor sesizări penale, se aplică următoarea regulă: acestea se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Societățile declarate inactiv fiscal de 1-3 ani beneficiază de un termen mai lung, respectiv de 90 de zile, pentru reactivare.
În cazul societăților care figurează în inactivitate temporară înscrisă la Oficiul Național al Registrului Comerțului și care sunt declarate inactive de către ANAF, organul fiscal va formula cererea de dizolvare după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situația în care societatea nu și-a reluat activitatea.
MODIFICĂRI ÎN PRIVINȚA EȘALONĂRILOR LA PLATĂ
În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii și data de 31 decembrie 2026, organul fiscal va respinge cererile de modificare sau menținere a deciziei de înlesnire la plată depuse de debitori potrivit O.U.G. nr. 6/2019.
1. Plafoane pentru acordarea eșalonărilor
Eșalonarea la plată se acordă pentru obligațiile fiscale principale și accesorii, în funcție de categoria debitorului, după cum urmează:
• persoane fizice: obligații în sumă totală cuprinsă între 500 lei și 100.000 lei;
• asocieri fără personalitate juridică: obligații în sumă totală cuprinsă între 2.000 lei și 100.000 lei;
• persoane juridice: obligații în sumă totală cuprinsă între 5.000 lei și 400.000 lei.
EXCEPȚIE: În cazul în care debitorul înregistrează obligații fiscale restante peste plafoanele menționate anterior și are de încasat sume certe și lichide de la autorități sau instituții publice, se acordă eșalonare la plată în limita acestor sume. Condiția este prezentarea unui document eliberat de autoritatea sau instituția publică respectivă prin care se certifică existența și cuantumul acestor sume, cu excepția situațiilor în care sumele fac obiectul unui litigiu.
RESTRICȚIE: Societățile care au mai puțin de 12 luni de la data înființării nu pot beneficia de eșalonări la plată.
2. Obligația constituirii unei garanții prin fideiusiune
Eșalonările la plată se vor acorda exclusiv cu prezentarea unui contract de fideiusiune încheiat în formă autentică între debitorul persoană juridică și beneficiarii reali ai entității debitoare. Fideiusiunea reprezintă un contract prin care o persoană (fideiusorul – în acest caz, beneficiarii reali) se obligă față de creditorul altei persoane (organul fiscal) să execute obligația debitorului în cazul în care acesta nu o execută.
Termenele de prezentare a contractului de fideiusiune variază în funcție de situație, fiind de 5 zile sau 30 de zile. Sunt exceptate de la această obligație societățile care au ca acționari statul sau o unitate administrativ-teritorială.
Cererea de menținere a eșalonării
Cererea de menținere a eșalonării se poate depune o singură dată în perioada de eșalonare și numai pentru anumite situații prevăzute de lege.
Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația de a achita următoarele:
1. obligațiile fiscale exigibile de la data comunicării deciziei de pierdere a valabilității eșalonării până la data comunicării deciziei de menținere, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării pierdute – termen: 60 de zile de la data comunicării deciziei;
2. obligațiile fiscale reprezentând accize exigibile la data comunicării deciziei de menținere – termen: 30 de zile de la comunicarea deciziei;
3. obligațiile fiscale restante care au constituit condiție de menținere conform art. 194 alin. (1), cu excepția celor prevăzute la lit. d) – termen: 30 de zile de la comunicarea deciziei de menținere;
4. obligațiile fiscale/bugetare reprezentând ajutor de stat și/sau de minimis de recuperat – termen: până la data emiterii deciziei de menținere;
5. obligațiile fiscale restante reprezentând accize care au constituit condiție de menținere – termen: până la data emiterii deciziei de menținere.
Totodată, debitorul are obligația de a prezenta contractul de fideiusiune.
MODIFICĂRI ÎN PRIVINȚA DISCIPLINEI FINANCIARE
1. Obligația de a utiliza mijloace moderne de plată
Legea nr. 70/2015 privind disciplina financiară a fost modificată, introducând obligația tuturor contribuabililor de a utiliza mijloace moderne de plată, indiferent de forma de organizare și proprietate. Această obligație se aplică persoanelor fizice autorizate, societăților cu răspundere limitată, societăților pe acțiuni, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, organizațiilor neguvernamentale și oricăror alte forme de asociere.
Prin mijloace moderne de plată se înțelege un instrument de plată în sensul art. 5 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 209/2019, respectiv orice dispozitiv personalizat și/sau orice set de proceduri convenite între utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată, folosit pentru a iniția un ordin de plată. Această categorie include cardurile de debit, de credit sau preplătite, precum și soluțiile moderne de plată bazate pe aplicații ce facilitează inițierea unui ordin de plată pentru efectuarea plăților de tip cont la cont.
2. Obligația deținerii unui cont de plăți
Toate entitățile menționate au obligația de a deține un cont de plăți în România pe toată durata desfășurării activității.
Sancțiune: Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amendă contravențională de la 3.000 lei la 10.000 lei.
Prin cont de plăți se înțelege un cont ținut în numele unuia sau al mai multor utilizatori de servicii de plată și utilizat pentru executarea operațiunilor de plată.
Astfel, toate entitățile înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, indiferent de cifra de afaceri, obiectul de activitate sau volumul de încasări, trebuie să ofere clienților cel puțin o metodă modernă de plată, precum plata cu card, prin aplicații bancare sau prin sistemul RoPay.
3. Excepții de la obligația acceptării plăților prin mijloace moderne
Legea prevede următoarele excepții de la obligația de a accepta plăți prin mijloace moderne:
• entitățile care efectuează toate operațiunile de plată și încasări exclusiv prin conturi deschise la instituții de credit – cu alte cuvinte, entitățile care nu au niciun rulaj de numerar prin casierie;• entitățile care au punctele de încasare amplasate în zone nedeservite de rețele de comunicații electronice.
4. Aspecte privind sancționarea liber-profesioniștilor și ONG-urilor
Se constată o necorelare între Legea nr. 70/2015 și O.U.G. nr. 193/2002 în ceea ce privește sancționarea neoferirii de mijloace moderne de plată. În timp ce Legea nr. 70/2015 impune obligația tuturor contribuabililor de a oferi clienților posibilitatea de a achita prin metode moderne de plată, O.U.G. nr. 193/2002, care reglementează sancțiunile, se referă exclusiv la entitățile înregistrate la ONRC.
În consecință, deși liber-profesioniștii și organizațiile neguvernamentale au obligația legală de a oferi metode moderne de plată conform Legii nr. 70/2015, regimul sancționator prevăzut de O.U.G. nr. 193/2002 nu le este aplicabil în mod direct.
MODIFICĂRI ÎN LEGISLAȚIA COMERCIALĂ
1. Cesiunea părților sociale
Cesiunea părților sociale ale asociatului unei societăți cu răspundere limitată care deține controlul societății, în sensul art. 25 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, devine opozabilă organului fiscal central în următoarele condiții cumulative:
• în termen de 15 zile de la data cesiunii, cedentul, cesionarul sau societatea notifică organului fiscal central actul de transmitere a părților sociale și actul constitutiv actualizat cu datele de identificare ale noilor asociați;
• în cazul în care societatea înregistrează obligații fiscale restante sau alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii existente în evidența organului fiscal central, societatea sau cesionarul constituie garanții potrivit art. 211 lit. a) și/sau b) din Legea nr. 207/2015, care să acopere valoarea obligațiilor restante cuprinse în certificatul de atestare fiscală;
• la înregistrarea cesiunii în registrul comerțului, dacă societatea înregistrează obligații fiscale restante, se prezintă dovada acordului organului fiscal cu privire la constituirea de garanții. Certificatul de atestare fiscală poate fi solicitat și de cedent sau de cesionar.
Garanțiile constituite se eliberează de organul fiscal central la data stingerii obligațiilor de plată înscrise în certificatul de atestare fiscală. În cazul în care obligațiile nu se sting în termen de 60 de zile de la data înregistrării cesiunii în registrul comerțului, garanțiile se execută de către organul fiscal central.
2. Capitalul social
Capitalul social al societăților cu răspundere limitată se modifică după cum urmează:
• pentru societățile nou-înființate: capital social minim de 500 lei;
• pentru societățile existente care au înregistrat o cifră de afaceri netă peste 400.000 lei: capital social minim de 5.000 lei.
Termenul de majorare este de 2 ani, atât pentru societățile deja înregistrate la ONRC la data intrării în vigoare a legii, cât și pentru cele care ulterior înființării au obligația de majorare ca urmare a creșterii cifrei de afaceri.
Regula aplicabilă prevede că valoarea minimă a capitalului social se majorează până la finalul exercițiului financiar următor celui în care se constată creșterea cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale ale exercițiului financiar precedent.
Notă importantă: Capitalul social odată majorat nu mai poate fi redus, chiar dacă ulterior cifra de afaceri scade sub plafonul de 400.000 lei.
3. Dividende și restricții privind împrumuturile
Societățile care acordă dividende interimare nu au voie să acorde acționarilor împrumuturi până la regularizarea diferențelor rezultate din distribuirea dividendelor în cursul anului.
Societățile care, pe baza situațiilor financiare anuale aprobate, au o valoare a activului net diminuată la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, nu pot restitui acționarilor, asociaților sau altor persoane afiliate împrumuturile luate de la aceștia.
SANCȚIUNE: Nerespectarea acestor interdicții atrage răspunderea solidară a societății și a acționarului/asociatului care a beneficiat de plata de dividende interimare fără regularizare sau căruia i s-au restituit împrumuturi în mod nelegal. Societatea, împreună cu acționarii/asociații, răspund solidar pentru obligațiile bugetare restante datorate de societate și administrate de organul fiscal central, în limita sumelor care au făcut obiectul împrumutului acordat sau restituit.
4. Distribuirea dividendelor în prezența pierderilor reportate
Distribuirea de dividende în cazul societăților care au profit în exercițiul financiar curent, dar au pierderi reportate, se poate face numai după îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: constituirea rezervelor legale, acoperirea pierderii contabile reportate și constituirea de rezerve în conformitate cu cerințele statutare.
Societățile care au o valoare a activului net diminuată la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris pot efectua distribuiri de dividende din profitul exercițiului financiar curent numai după reîntregirea activului net la valoarea minimă prevăzută de lege. Aceeași regulă se aplică și în cazul dividendelor interimare.
5. Sancțiuni
• Nereconstituirea activului net până la minimum 50% din capitalul social: amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei;
• Nemajorarea capitalului social prin conversia împrumuturilor acordate societății în termen de 2 ani de la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile: amendă de la 40.000 lei la 300.000 lei;
• Amenzile nu se pot achita la jumătate din minim și se prescriu în 12 luni (nu în 6 luni, cum era anterior).
6. Excepții de la restricțiile privind împrumuturile
Restricțiile menționate nu se aplică următorilor asociați:
• asociații ce au ca scop sau obiect de activitate efectuarea de investiții sau administrarea fondurilor de investiții alternative sau cu capital de risc eligibile;
• asociații ce au ca scop sau obiect principal de activitate efectuarea de investiții, deținerea de participații în societăți sau finanțarea cu titlu profesionist a companiilor la care dețin părți sociale/acțiuni (CAEN 64);
• asociații ce au calitatea de investitori profesionali, definiți conform Directivei 2014/65/UE;
• asociații ce au calitatea de investitori într-un proiect de finanțare participativă, în sensul Regulamentului (UE) 2020/1503;
• asociații persoane fizice care au investit o sumă cuprinsă între 2.500 EUR și 200.000 EUR într-o microîntreprindere sau întreprindere mică și nu dețin mai mult de 25% din capitalul social al societății.
În toate aceste cazuri, excepția se aplică cu condiția ca împrumuturile să nu fie restituite acționarilor/asociaților într-un termen de 4 ani de la data acordării.
MODIFICĂRI ÎN LEGISLAȚIA MUNCII
1. Sancționarea muncii nedeclarate
Sancțiunile pentru primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă au fost majorate semnificativ.
SANCȚIUNE: Primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă se sancționează cu amendă de 40.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 1.000.000 lei.
Prezentul ghid are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Aplicarea dispozițiilor legale la situații concrete poate necesita o analiză individualizată. Pentru clarificări suplimentare sau asistență juridică specializată, vă rugăm să ne contactați.
