Consumul și traficul de droguri reprezintă o problemă actuală pe care sistemul de justiție din România încearcă să o combată. În sistemul legislativ din România există dispoziții legale care incriminează și sancționează atât deținerea de droguri de risc sau de mare risc, cât și traficul acestor substanțe.
Reglementarea pricipală în domeniu o reprezintă Legea 143/ 2003 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, care, printre textele de incriminare, include și anexele care conțin substanțele, sub denumirea lor chimică, care sunt considerate droguri- acestea se împart în două categorii- droguri de risc, cuprinse în anexa nr. 3 și droguri de mare risc, cuprinse în anexa nr. 1 și anexa nr. 2. Diferența făcută între cele două categorii are o importanță majoră, determinând limitele de pedeapsă în funcție de categoria de droguri traficată (în sens larg). =
Care sunt faptele incriminate?
Bineînțeles, legea incriminează și faptele care sunt cunoscute de către public precum: cultivarea, producerea, preparearea, fabricarea, vânzarea, punerea în vânzare, livrarea, transferarea, cumpărarea, procurarea dar și deținerea. Printre faptele incriminate, consumul efectiv de droguri nu este incriminat- cu toate acestea, deținerea în vederea consumului constituie infracțiune (în cazul drogurilor de risc, deținerea în vederea consumului se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendă- droguri de mare risc, pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani).
Este important de menționat că, având în vedere politica penală adoptată la nivel legislativ, legea incriminează distinct ca infracțiuni autonome unele fapte care de regulă au semnificația de ajutor oferit traficantului, ori de convingere/ influențare a persoanei la comiterea faptei. În aceste ipoteze, se consideră că legiuitorul a consacrat infracțiuni autonome unele fapte care erau conexe infracțiunii traficantului din rațiuni de precauție și severitate, pentru a implementa cât mai eficient politica de toleranță 0. De exemplu, ceea ce este potrivit legii o faptă de instigare, este pedepsită autonom sub denumirea de îndemnul la consumul ilict de droguri de mare risc, orin orice mijloace, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.
De asemenea Legea nr. 143/ 2000 incriminează și traficul internațional de droguri (art. 3 adică importul și exportul de droguri) care în urma unei modificări recente, anume Legea nr. 45/ 2023, este acum sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani pentru drogurile de risc și de la 10 la 20 de ani pentru drogurile de mare risc. În urma H.P. nr. 3/ 2022 pronunțată de ÎCCJ va fi considerat trafic internațional de droguri și fapta persoanei care având droguri asupra sa, aflându-se la bordul avionului, trece frontiera aeriană dintre state fără a avea vreo importanță dacă asupra persoanei s-a efectuat sau nu controlul vamal.
De asemenea, este incriminată și fapta persoanei care pune la dispoziție spații pentru consumul ilicit de droguri ori tolerează consumul în asemenea locuri, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani.
Având în vedere faptul că o mare parte dintre drogurile de mare risc, după cum acestea sunt consacrate în anexele nr. 1 și nr. 2, sunt compuși chimici care se regăsesc în majoritatea medicamentelor precum: benzilmorfina, benzodiazepine, oxicodon, etc., a fost necesară și incriminarea prescrierii de medicamente cu aceste substanțe active considerate droguri de mare risc, fără ca medicamentele să fie necesare persoanei. De asemenea, este incriminată și eliberarea acestor medicamente în baza unei prescripții emise în condițiile enunțate anterior, dar și în baza unei rețete falsificate- aceste fapte sunt incriminate numai în măsura în care privesc droguri de mare risc.
Legea nr. 143/ 2000 prevede și o cauză de nepedepsire precum și o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă.
Cauza de nepedepsire presupune ca persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/ 2000 să denunțe autorităților competente comiterea faptei și să colaboreze pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți făptuitori, înainte de începerea urmăririi penale. Asta înseamnă ca în privința faptelor comise de către posibilul denunțător, dar și în privința faptelor la care acesta a participat/ îndemnat să nu fie începută nicio activitate de cercetare penală– în caz contrar, cauza nu va efectele scontate, anume nepedepsirea persoanei.
Cauza de reducere a limitelor de pedeapsă (reducerea la jumătate a limitelor) se aplică tuturor infracțiunilor reglementate de Legea nr. 143/ 2000 și are conținutul aproape identic al cauzei de nepedepsire- implică un denunț al faptei și colaborarea cu organele legii pentru identificarea și tragererea la răspundere a celorlalți făptuitori, ulterior începerii urmăririi penale. În practică această cauză de reducere este utilizată împreună cu procedura simplificată, ( unde va opera reducerea limitelor cu 1/3 în cazul închisorii și 1/4 în cazul amenzii) ori cu încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției ( reducerea limitelor cu 1/3 în cazul închisorii și 1/4 în cazul amenzii)- ambele proceduri implică recunoașterea faptei, iar în cazul acordului, făptuitorul va trebui să accepte și încadrarea jurdică stabilită prin acord. Acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate fi încheiat atunci când pentru fapta săvârșită este prevăzută pedeapsa închisorii de 15 ani sau mai mare.
Modificările recente aduse Legii nr. 143/ 2000 indică un grad ridicat de severitate în ceea ce privește sancționarea acestor fapte, deși tendința constantă a altor sisteme legislative din UE este de a atenua răspunderea pentru unele activități privind consumul și vânzarea de droguri. Exemplul Portugaliei din anul 2001, în care deținerea de droguri pentru consumul propriu a unei cantități determinate atrage răspunderea contravențională; similar, aceiași politică adoptată de Spania, care a optat pentru răspunderea contravențională pentru deținerea în vederea consumului; aceiași politică adoptată de Franța pentru anumite cantități și categorii de droguri. Majoritatea modificărilor aduse prin Legea nr. 45/ 2023 au ca scop majorarea limitelor de pedeapsă și incriminarea de noi fapte, precum publicitatea oricărui produs, pretinzând în mod credibil că are efect psihoactiv, care va fi sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani.