Persoana supusă unei percheziții domiciliare se confruntă cu un moment de tensiune accentuată și vulnerabilitate juridică semnificativă. În contextul acestei proceduri intruzive, cunoașterea cadrului legal aplicabil, a drepturilor procesuale și a procedurilor la care poate să fie supusă constituie un factor esențial pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate.
Din acest motiv, în prezentul articol vom prezenta principalele etape ale intervenției organelor de urmărire penală.
Potrivit legii, percheziția domiciliară poate să fie dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune.
Când se poate efectua percheziția domiciliară?
Potrivit dispozițiilor codului de procedură penală, percheziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 06:00 sau după ora 20:00, cu excepția infracțiunii flagrante sau când percheziția urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră.
Astfel, potrivit legii, organele de urmărire penală au dreptul de a efectua percheziția în intervalul orar 06:00-20.00. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că, în majoritatea cazurilor, perchezițiile încep la ora 06:00 dimineața și că o astfel de procedură este extrem de intruzivă pentru persoanele vizate.
Cum se desfășoară percheziția domiciliară?
Dacă sunteți supus unei astfel de proceduri, trebuie să știți că organul judiciar are obligația de a se legitima și de a vă înmâna o copie a mandatului emis de judecător înainte de începerea percheziției propriu-zise.
Mandatul de percheziție va conține, obligatoriu, următoarele date: denumirea instanței care l-a emis, data, locul și ora emiterii, numele, prenumele, calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziție, perioada pentru care s-a emis mandatul – care nu poate depăși 15 zile, scopul pentru care a fost emis, descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția și a locului învecinat, dacă este cazul, numele persoanei la domiciliul sau reședința căreia se efectuează percheziția (dacă este cunoscut), numele persoanei cercetate (indiferent de calitatea acesteia), mențiunea că mandatul poate să fie folosit o singură dată și semnătura judecătorului, însoțită de ștampila instanței.
Tot înainte de începerea percheziției efective, persoanei supusă măsurii i se aduce la cunoștință faptul că are dreptul ca la efectuare să participe un avocat sau o persoană de încredere. Dacă persoana supusă măsurii solicită prezența unui avocat, percheziția este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore.
Percheziția poate să înceapă și fără urmarea acestei proceduri, în următoarele situații catalogate de legislație ca fiind excepționale:
– când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză;
– dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol;
– în spaţiul unde urmează a fi efectuată percheziţia nu se află nicio persoană.
Asistența juridică în cazul percheziției domiciliare este fundamentală pentru protejarea drepturilor persoanei vizate. Avocatul verifică legalitatea mandatului și respectarea limitelor procedurale ale percheziției, împiedicând potențiale abuzuri din partea organelor judiciare.
Prezența avocatului garantează respectarea dreptului la tăcere și a principiului neautoincriminării, oferind consiliere privind declarațiile adecvate în contextul respectiv. Acesta supraveghează întocmirea procesului-verbal, asigurând consemnarea corectă a obiectelor descoperite și ridicate.
Ce bunuri pot să fie ridicate cu ocazia percheziției?
Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Cu toate acestea, în situația în care organul judiciar identifică obiecte sau înscrisuri a căror circulație ori deținere este interzisă sau în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, acesta procedează la ridicarea lor.
Potrivit procedurii, organele de urmărire penală solicită persoanelor supuse percheziției predarea de bună voie a persoanelor sau a obiectelor căutate, în limita mandatului emis. În situația în care persoana percheziționată predă sau indică obiectele pentru care a fost emis mandatul, percheziția efectivă nu se mai realizează.
În situația în care aceste obiecte nu se predau de bună voie, organul judiciar care efectuează percheziția are dreptul să deschidă, prin folosirea forței, încăperile, spațiile, mobilierul și alte obiecte în care s-ar putea găsi obiecte, înscrisuri, urme ale infracțiunii și persoane căutate.
Cum se finalizează percheziția domiciliară?
După ce obiectele și înscrisurile sunt identificate, acestea se prezintă persoanei de la care urmează să fie ridicate și persoanelor prezente pentru a fi recunoscute și semnate spre neschimbare, după care acestea se etichetează și sigilează.
Toate activitățile desfășurate cu ocazia percheziției sunt consemnate într-un proces-verbal care se semnează pe fiecare pagină de persoana care îl încheie și de persoana percheziționată, de avocatul acesteia și de persoana de încredere desemnată pentru a participa la percheziție (dacă aceștia au fost prezenți).
Ce abordare recomandăm într-o astfel de procedură?
Percheziția domiciliară reprezintă, incontestabil, o procedură intruzivă care afectează temporar dreptul la viață privată și inviolabilitatea domiciliului. Cu toate acestea, abordarea acestei situații cu calm și luciditate este esențială pentru protejarea intereselor persoanei vizate. Cunoașterea cadrului legal aplicabil și conștientizarea drepturilor procesuale permit persoanei percheziționată să mențină un nivel de control într-un moment de vulnerabilitate juridică accentuată.
În fața unei percheziții domiciliare, cooperarea cu organele judiciare, în limitele drepturilor legale și sub îndrumarea avocatului, reprezintă abordarea optimă pentru diminuarea tensiunii inerente acestei proceduri și pentru asigurarea respectării garanțiilor procesuale instituite de legiuitor. Percheziția domiciliară, deși reprezintă un moment dificil, poate fi gestionată adecvat prin înțelegerea procedurii, solicitarea asistenței juridice și menținerea unei atitudini raționale pe întreaga durată a intervenției organelor de urmărire penală.