Codul Civil prevede că divorțul poate avea loc din următoarele motive:
- prin acordul soților;
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și căsătoria nu mai poate continua, respectiv în urma unei separări de fapt mai lungă de 2 ani;
- atunci când starea de sănătate a unui soț face imposibilă continuarea căsătoriei.
1. Divorțul prin acordul soților
Divorțul prin acordul soților se poate realiza fie pe cale judiciară, deci în fața instanței de judecată, fie pe cale administrativă sau prin procedură notarială.
Divorțul pe cale judiciară poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
Pe de altă parte, divorțul pe cale administrativă sau prin procedură notarială în situația în care cei doi soți au copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați poate avea loc doar dacă cei doi convin asupra tuturor aspectele care îl privesc pe copil. Mai exact, părinții trebuie să cadă de acord cu privire la:
-
numele de familie purtat de copil după divorț;
-
exercitarea autorității părințești de către ambii părinți;
-
stabilirea locuinței copiilor după divorț;
-
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;
-
stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
2. Divorțul din culpă
Divorțul din culpă poate fie pronunțat la cererea oricăruia dintre soți pentru motive temeinice. Printre cele mai des întâlnite motive de divorț, reținem adulterul, violența domestică și neglijența.
Aceste motive pot fi reținute fie în sarcina unei singure părți, caz în care instanța pronunță divorțul din culpa exclusivă a acestia, fie în sarcina ambelor părți, caz în care divorțul va fi din culpă comună.
Atunci când se constată că deteriorarea relațiilor familiale esta datorată soțului pârât, cel care a introdus cererea de divorț are dreptul la:
-
prestație compensatorie, dacă: divorțul al cauza un dezechilibru semnificativ în condițiile de viață ale celui care îl solicită; căsătoria a durat cel puțin 20 de ani și nu s-a solicitat pensie de întreținere;
-
despăgubiri, dacă: există un prejudiciu și culpa este exclusiv a celuilalt soț.
În plus, indiferent de culpă, soțul divorțat are dreptul la pensie de întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Totuși, soțul din a cărui culpă exclusivă s-a pronunțat divorțul, nu poate beneficia de pensia de întreținere decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În cazul divorțului ca urmare a unei separări faptice care depășește doi ani, culpa va fi stabilită în sarcina celui care a introdus cererea, mai puțin atunci când pârâtul se declară de acord cu divorțul caz în care se va stabili o culpă comună.
3. Divorțul din cauza stării de sănătate a unui soț
Desfacerea căsătoriei din acest motiv poate fi inițiată exclusiv de soțul bolnav, când sunt îndeplinite mai multe condiții. Astfel, este necesar ca unul dintre soți să aibă o stare de sănătate precară care să facă imposibilă continuarea căsătoriei.
În acest caz, nu existența în sine a bolii desface căsătoria, ci influența pe care aceasta o are asupra relațiilor familiale dintre cei doi soți.