Schema Ponzi este un tip de escrocherie de investiții care atrage investitori, promițându-le profituri foarte mari, într-un timp foarte scurt. De fapt, aceștia sunt păcăliți să investească într-o companie sau într-un produs care, în realitate, nu există, iar în loc ca profiturile să fie generate de activități comerciale legitime, acestea sunt plătite utilizând capitalul adus de noii investitori. Schema creează un ciclu în care operatorul trebuie să atragă un flux cât mai mare de noi investiții pentru a satisface plățile promise investitorilor anteriori. Evident, o mare parte din banii care sunt atrași în schemă, merg încontinuu la cei care au pus la cale frauda. În cele din urmă, când nu se mai pot atrage suficienți noi investitori, schema se prăbușește, iar investitorii își pierd banii.
Cum vă dați seama că proiectul în care ați investit este o schemă Ponzi:
Atragerea de investitori: Operatorul atrage investitori, promițându-le profituri foarte mari.
Plățile din fondurile noilor investitori: Profiturile promise investitorilor mai vechi sunt plătite cu banii aduși de noii investitori.
Iluzia afacerii profitabile: Plățile regulate către investitorii vechi creează iluzia unei afaceri legitime și profitabile.
Reinvestirea și creșterea schemei: Investitorii vechi sunt convinși să reinvestească profitul, nu să îl retragă.
Convingerea de a nu retrage banii: plățile către investitorii vechi sunt adesea însoțite de îndemnuri la reinvestire, sub pretextul obținerii unor profituri și mai mari. Acest lucru ajută la menținerea capitalului în schemă și la susținerea aparenței legitimității afacerii.
Schema Ponzi în România
Una dintre cele mai mari și cunoscute cazuri de fraudă bazată pe schema Ponzi în România a fost Caritas, inițiat de Ioan Stoica, un fost contabil. Acest joc de întrajutorare a funcționat între aprilie 1992 și august 1994, atrăgându-se investiții care au depășit 1000 de miliarde de lei vechi, echivalentul a aproxminativ 5 miliarde de dolari. Înșelătoria a avut și un apogeu, în momentul în care Caritas ar fi gestionat aproxminativ o treime din masa monetară a României. Dacă ne referim la numărul oamenilor care au investit în acest joc de întrajutorare, acesta ar fi fost de ordinul milioanelor.
Caritas a fost caracterizat ca fiind o schemă Ponzi, iar investitorii au fost atrași de promisiunea unui profit de 8 ori valoarea sumei investite. Lista câștigătorilor era publicată în presă, iar televiziunile și personalitățile importante ale vremii lăudau succesul jocului de întrajutorare, consolidând astfel încrederea publicului.
O altă schemă Ponzi celebră din România a fost Fondul Național de Investiții (FNI), înființat în 1996.
Legislație
În România, precum și în multe alte state, schemele de acest gen sunt ilegale. În ceea ce privește schema Ponzi, aceasta poate fi încadrată sub incriminări internționale referitoare la escrocherie, fraude financiare și gestionare frauduloasă a unor societăți comerciale.
Însă, cele mai frecvente sunt cele de înșelăciune.
În primul rând, actele de escrocherie, fraude financiare și gestionare frauduloasă pot fi încadrate în infracțiuni prevăzute de Codul Penal. Un exemplu ar fi infracțiunea de înșelăciune, prevăzută la articolul 244. Prin hotărârea nr.194/2023 din 28.02.2023, Judecătoria Sectorului 1 București, Secția Penală, instanța a reținut că „elementul material al infracțiunii de înșelăciune este reprezentat de -inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate-. Elementul material constă într-o acțiune de inducere în eroare, acțiune frauduloasă de amăgire. În concret, elemental material s-a realizat prin mijloace diverse de inducere în eroare a persoanelor vătămate cu privire la legalitatea activității de tranzacționare: în primă fază, inculpatul ####### ### #####, în calitate de autor și instigator, a indus în eroare persoanele vătămate, convingându-le să încheie contracte. În continuare, ####### ### ##### a instigat la inducerea în eroare cu privire la realitatea tranzacțiilor. Elementul material al infracțiunii de înșelăciune este specific variantei agravante prev. de art. 244 alin. 2 C.pen. În acest sens, se reține că înșelăciunea este mai gravă și se pedepsește mai aspru dacă autorul, pentru a induce în eroare, folosește nume sau calități mincinoase sau alte mijloace frauduloase. În speță, ####### ### ##### s-a prevalat de calitatea neadevărată de broker. În privința instigării la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în varianta conceperii într-un program demo bursier fişe sintetice privind „activitatea investiţională”, se reține că metoda folosită de persoanele instigate, respectiv transmiterea către persoanele vătămate a unor documente editate în programe bursiere, se circumscrie mijlocului fraudulos prevăzut de alineatul 2 din art. 244 Cod Penal.” „ Instanța are în vedere că inculpatul a acționat într-o manieră premeditată, organizată, pe o durată îndelungată de timp, durată ce i-ar fi putut permite să realizeze caracterul infracțional al faptelor. Inculpatul a încercat să confere un caracter aparent real întregii activității frauduloase desfășurate, dezvoltând un întreg sistem de inducere și menținere în eroare a persoanelor vătămate, persoane la rândul lor instruite, diligente. Mai mult, instanța reține că inculpatul a acționat în vederea obținerii unor sume foarte mari de bani.” Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, respectiv 27 de acte materiale).
În speță, inculpații au indus în eroare 18 persoane fizice, prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase că inculpații sunt brokeri și că pot desfășura în mod legal tranzacții pe piața de capital determinându-le să „investească” diferite sume de bani, în scopul de a obține pentru sine și pentru altul un folos patrimonial injust.
Un alt exemplu din jurisprudență ar fi dec. pen. nr.1729/A din 17.11.2016, C. A. București, instanța reținând : „Faţă de textul de incriminare a faptei de înşelăciune, atât în forma simplă, cât şi în forma agravantă, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă în acţiunea de a prezenta în mod nereal o anumită situaţie, respectiv acţiunea prin care făptuitorul înfăţişează, arată, expune, descrie, aduce la cunoştinţa altei p_______ o anumită situaţie de fapt căreia îi atribuie o altă aparenţă decât cea reală.
Cu privire la înşelăciunea în contracte, deoarece în speţă, ne aflăm în situaţia unei induceri în eroare cu prilejul încheierii unor convenţii liber consimţite între organizatorii jocului şi deponenţi (…).
Procedând la o comparare a faptelor inculpatului G______, cu modelul abstract descris în norma de incriminare şi, în urma coroborării probelor administrate în cauză, se conchide în sensul că inculpatul, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a comis fapta de înşelăciune în formă agravantă şi continuată, prin iniţierea şi organizarea unui „joc de întrajutorare”, care a cauzat pagube considerabile celor atraşi în această schemă”.
Mai mult, aceste situații sunt tot mai frecvente, astfel că schemele de acest tip sunt o adevărată problemă, care continuă să evolueze.
În acest sens, C. A. Oradea, prin dec. pen. nr.306 din 13 aprilie 2023 a statuat: „Intenţia inculpaţilor de a induce în eroare persoanele vătămate cu privire la folosul patrimonial obţinut din investiţiile făcute este evidenţiată de faptul că schema economică practicată de fondul de investiţii „#### Winds Asset Management” era una evident piramidală, având în vedere valoarea ridicată a pretinsei dobânzi şi sistemul după care aceasta funcţiona, prin recrutare constantă de noi membri, iar beneficiile băneşti cumulate prin sumele de bani investite erau doar virtuale şi iluzorii, în condiţiile în care, indiferent de cuantumul lor, acestea nu puteau fi retrase, fapt binecunoscut de către inculpaţi, în calitate de investitori, încă din cursul anului 2017, astfel după cum rezultă din declaraţia martorului ##### #########.
În concluzie, în mod corect a concluzionat judecătorul fondului, faptul că în realitate inculpaţii au indus în eroare persoanele vătămate/părţile civile, prin prezentarea ca fiind adevărată a unei împrejurări mincinoase, respectiv că reprezintă acel fond internaţional de investiţii, cu scopul de a obţine pentru ei un folos patrimonial injust, constând în sumele de bani pe care persoanele vătămate au avut credinţa că le investesc în respectivul fond de investiţii. În realitate, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, banii erau încasaţi efectiv de inculpaţi, în numerar, de la persoanele vătămate şi folosiţi în interes personal, după bunul lor plac.”
Din cele 3 exemple de hotărâri prezentate anterior, rezultă clar că instanțele din România statuează că această conduită îndeplinește elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune.
Este esențial să fim vigilenți și să ne informăm înainte de a investi în ceva ce pare a aduce foarte mulți bani într-un timp foarte scurt, pentru a evita o astfel de schemă frauduloasă.